3 giugno 2015

Carmen Consoli - 'A Finestra

ACCORDI

Strofe:

Lam – Rem – Mi – Lam – Mi

Ritornello:

Prima parte, ripetuta due volte 
Rem – Lam – Mi – Lam – La

Ultima parte 
Rem – Lam – Rem – Mi – Lam

TESTO

Sugnu sempri alla finestra e viru genti ca furria pà strada 
Genti bedda, laria, allegra, mutriusa e siddiata 
Genti arripudduta cu li gigghia isati e a vucca stritta 
“Turi ho vogghia di quaccosa, un passabocca, un lemonsoda” 
Iddu ci arrispunni: “Giusi, quannu ti chiamavi Giuseppina, 
eri licca pà broscia cà granita” 
“Turi tu n’ha fattu strada e ora che sei grosso imprenditori 
t’ha ‘nsignari a classi ‘ntò parrari”.

Sugnu sempre alla finestra e viru genti spacinnata, 
sduvacata ‘nte panchini di la piazza, stuta e adduma a sigaretta, 
gente ca s’ancontra e dici “ciao” cu na taliata, 
genti ca s’allasca, genti ca s’abbrazza e poi si vasa, 
genti ca sa fa stringennu a cinghia, si strapazza e non si pinna, 
annunca st’autru ‘nvernu non si canta missa, 
genti ca sa fa ‘lliccannu a sadda, 
ma ci fa truvari a tavula cunsata a cu cumanna.

Chi ci aviti di taliari, ‘un aviti autru a cui pinsari 
almeno un pocu di chiffari 
“Itavinni a travagghiari” vannia ‘n vecchiu indispettitu, 
“avemu u picciu arreri o vitru”. 
Jù ci dicu “m’ha scusari, chista è la me casa e staju unni mi pare.

La domenica mattina dagli altoparlanti della chiesa 
a vuci ‘i Patri Coppola n’antrona i casi, trasi dintra l’ossa 
“piccaturi rinunciati a ddi piccati di la carni 
quannu u riavulu s’affaccia rafforzatevi a mutanna”. 
Quannu attagghiu di la chiesa si posteggia un machinone 
scinni Saro Branchia detto Re Leone 
Patri Coppola balbetta e ammogghia l’omelia cu tri paroli 
picchì sua Maestà s’ha fari a comunioni.

Chi ci aviti di taliari, ‘un aviti autru a cui pinsari 
almeno un pocu di chiffari 
“Itavinni un pocu a mari”, vannia un vecchiu tintu 
“accussì janca mi pariti ‘n spiddu” 
Jù ci dicu “m’ha scusari, 
ma picchì hati a stari ccà sutta a me casa pà ‘nsultari”.

Sugnu sempri alla finestra e viru a ranni civiltà 
ca ha statu, unni Turchi, Ebrei e Cristiani si stringeunu la manu, 
tannu si pinsava ca “La diversità è ricchezza” 
tempi di biddizza e di puisia, d’amuri e di saggezza 
Zoccu ha statu aieri, oggi forsi ca putissi riturnari 
si truvamu semi boni di chiantari 
‘Nta sta terra ‘i focu e mari oggi sentu ca mi parra u cori 
e dici ca li cosi stannu pì canciari.

Chi ci aviti di taliari ‘un aviti autru a cui pinsari, 
almeno un poco di chiffari 
Itavinni a ballari, ittati quattru sauti e nisciti giustu pì sbariari 
Jù ci dicu “Cù piaciri, c’è qualchi danza streusa ca vuliti cunsigghiari!?”